Manual de supravietuire la birou. Vineri 13.

Aerul conditionat vuieste deasupra, neonul chior si monitorul imi dau dureri de cap, am mainile si nasul reci si imi simt tot capul infundat. Ce sa fie? My my, o noua zi la birou!

Mai tarziu imi voi canaliza energia catre a face ceva mai util dar acum, of, am doar chef sa ma vait.

Cum o duc zilnic pana la 6? Well, sa incepem.
Slujba de secretara la o multinationala nu lasa loc de prea multa creativitate si ambitie. Ceea ce eu am din amandoua suficient cat sa ma enervez ca vin in fiecare zi aici si probabil insuficient cat sa-mi dau demisia acum in loc sa scriu pe blog.

Personalizarea spatiului de lucru:

Am inceput timid cu o iconita draga, o pietricica albastra si un magnet ceramic cu un templu grecesc in basorelief mostenit de la fata de dinainte.
Zilele au trecut si a urmat depresia confruntarii zilnice cu fisa postului. Moment in care am creat blogul si am inceput sa scriu, printre "Ioana, buna ziua...".
Apoi am adus pixul magnetic de la finu', care sta singur in picioare infipt intr-o roata argintie lucioasa de metal, in care imi vad imaginea reflectata cand ma uit in jos la tastatura.
La scurt timp am inceput sa ma simt rau si acasa, nu numai la birou, urmarita de umbra secretariatului cu aura vesnica.
Pana cand am sunat-o pe Ama plangand ca eu nu mai pot, eu nu mai vreau si ca-mi bag picioarele in tot si toate, ca nu pot sa fiu dar totusi sunt o secretara. Chestia asta a durat incredibil de mult, cam doua luni. Pana cand Ama a fost geniala.

Mi-a zis sa-mi lipesc pe pereti toate diplomele si certificatele obtinute in ultimii 3 ani de studii si formare. Ceea ce am si facut. Ceea ce am si fotografiat. Ceea ce am si printat frumos color si mi-am lipit in fata ochilor pe unitatea mea IBM verticala de la birou.

Apoi am facut un pas mai departe si am infasurat tubul cu servetele de monitor intr-un pliant ARAT. Ceea ce imi da o vedere panoramico-convexa asupra intregului program de formare pe anul in curs.
Mai departe. Am atarnat in mod pandantiv, de sigla IBM, omuletul lung de la Orange.
Si mai departe. Am facut cadou calendarul triunghi pe 2009 din partea firmei si mi-am adus in loc calendarul meu frumos de acasa.
De Craciun am primit o jucarie draguta de la o colega si am pus-o langa calendar.
Lunea asta am adus inca o pietricica.
Ieri mi-am pus pe desktop o poza cu cei doi mentori ai mei, facuta in timpul unui workshop. Ca ei sa aiba loc si sa se vada bine, ghinion, am sters multe din documentele de pe desktop.
Azi mi-am lipit peste marginea neagra a monitorului niste mesaje printate, primite recent de la unul dintre ei, care ma lauda si ma incurajeaza si ma simt extraordinar citindu-le.
Pentru ca am fost binecuvantata cu o pasiune.
Pentru ca vreau.
Pentru ca nu am cum sa ma multumesc cu rolul meu de la 9 la 6.
Pentru ca intr-o zi am sa fac altceva, al meu.

Cu bine!