joi, 8 ianuarie 2009

Less stress, more Profit

Courtesy of personalul firmei am obtinut pozele originale (vezi postarea anterioara).

Asa arata o zi de lucru obisnuita in departamentul finaciar-contabil din care facea parte Profit (normal!).

Pasul 1. Analiza datelor, la prima ora














Pasul 2. Stabilirea unui diagnostic precis si clar, bazat pe experienta si cugetare intensa













Pasul 3. Cautarea unei solutii la problema

















Pasul 4. Solutia














Epuizat, la sfarsitul unei zile de munca...














Va rog sa nu trecem cu vederea aportul consistent pe care Profit l-a avut la bunul mers al firmei.
Si... intimplator sau poate nu, acum ca Profit nu mai este suferim o pierdere.

Sa auzim de bine!

(Propun ca urmatoarea pisica sa se numeasca Declaratia 300)

In memoriam Profit

Suna a titlu de articol financiar in prag de criza dar nu este...
Profit a fost cel mai normal nume care i s-a putut gasi acum 11 luni unui motan portocaliu, fiu de director economic. Tuturor celor care l-am cunoscut pe Profit acum ne este dor de el. Din pacate s-a imbolnavit grav chiar inainte de sarbatori si nu a mai rezistat sa treaca anul.
Puiut fiind a ajuns celebru, asa ca merita o aducere aminte pe masura!

Spilcuiri din viata Profitului:

Foarte sociabil, a acumulat o experienta organizationala impresionata intr-o firma de telefonie. Activitatile prin care Profit s-a remarcat imediat au fost:
- in primele zile s-a pierdut in dulapul cu registre
- in primele zile a facut pipi pe registre
- a trimis un e-mail in draft din partea directorului companiei catre un client important. Directorul le-a trimis imediat un al doilea mail: "Ne cerem scuze, mailul anterior a fost trimis de catre pisica firmei." (de tinut minte!)

In viata privata, s-a remarcat prin lene si mult fund. (JLo is nothing!)
Dintotdeauna a fost cam narcisic, se admira ore in sir in fata oglinzii din hol, in pozitie de sfinx. Dar nu ne suparam pentru ca era intradevar o frumusete!
A calatorit mult... preferand partea nordica a Capitalei.
A invatat de la alta pisica nordica sa ceara afara pe balcon.
A invatat de la mama lui (adoptiva) sa toarca, tinut cu forta pe piept si mangaiat, in timp ce prietena mea torcea educativ.
Nu a invatat niciodata sa miaune. Scotea totusi niste sunete cu semn de intrebare, de forma "Rrrr?". (mai ales dimineata cand se intindea)
Spala chinchila. Speria cainele. A dus totusi o viata exemplara, traind in pace cu anteriorii intr-un apartament de trei camere din Bucuresti. Si presupunem ca a fost Rapidist.
A aparut in numeroase clipuri, fiind filmat de o admiratoare, care din ce am auzit il strangea cu drag in brate strigandu-i "iubeeeeeste-maaaa".
Tandru, iubitor, pufos, lingea lacrimile triste de pe obrajii stapanei.
Mi se urca in pat si in cap, in serile in care dormeam la ei.
Ne ajuta sa ne spalam pe dinti (asista si dadea sfaturi cu labuta).

A participat chiar si la o sedinta de psihoterapie. Speram ca a inteles importanta secretului profesional si a pastrat contractul de confidentialitate. In timpul sedintei locurile preferate au fost umarul si urechea terapeutului. Sa-i fi soptit ceva?
Poze cu el nu am dar o sa simulez mai jos cate ceva... am sa rog posesorii de poze sa-mi trimita una autentica.
Cam asa arata cand era mic... era si mai frumos! Mai turtit :)













Asta era imaginea pe care o avea despre sine...


















Una din pozitiile preferate...


















Asa radeam de el...


















Si asa...


















Pe viitor sper sa-l avem pe el... acum doua vise cerea sa intre in casa din balcon.


















Pa Profitu', ai fost minunat! Te iubim!