Maching and Mirroring

De curand scriu pe un nou blog, mai simplu, mai personal.

Welcome!

http://ioanapreda.wordpress.com/

Idei idealuri intrebari

Pentru mine nu e normal

...ca altcineva imi spune la ce ora trebuie sa ma trezesc dimineata
...ca altcineva imi spune la cate zile de concediu pe an am dreptul
...ca altcineva sa stabileasca unde imi petrec 9 ore pe zi
...ca altineva sa stabileasca cu ce persoane ma anturez acele 9 ore, cu cine si cum comunic in acest timp

Prin fata peretelui de sticla zboara in cercuri pescarusi. Imi amintesc de Jonathan Livingstone... o sa-l citesc diseara.

Intr-o zi voi putea spune din proprie experienta ca munca este placuta si frumoasa si aducatoare de energie si fericire! Insa pentru moment am sentimentul ca traiesc viata altcuiva iar asta ma infurie si ma intristeaza in acelasi timp.

Ganduri martie dupa-amiaza

M-am gandit acum la ceva: expresia "a lua cuiva apararea"... chiar inseamna ca persoanei i se ia apararea, adica respectivul este privat indirect de capacitatea de a se apara singur...

Ganduri martie dimineata

Daca din Try Hard imi plac schimbarile dese, atunci psihoterapia e cel mai bun domeniu pe care mi l-as fi putut alege, pt ca schimbarea e principalul obiectiv!
Si daca imi place atat de mult o mai fac incercand din greu?

Angajament

In primul rand, azi 19 februarie, graffitiul de pe Opera este acoperit cu un strat de vopsea de un verde mai inchis decat cel de fond, ceea ce, daca stau bine si ma uit arata chiar mai urat decat graffitiul de dedesubt.

Imi scria Ioana un comentariu la postul despre supravietuirea la birou, ca ar fi nevoie de un manual pt asa ceva. Am o veste, este suficient un codec. Tocmai ma uit la un film ;)

Cu siguranta starea de buna dispozitie mi se trage de la concediul de o saptamana care incepe maine, in care plec la munte la cursuri de formare.

In al doilea sau al treilea rand, imi iau in scris angajamentul ca de azi (dupa ce m-am indopat cu Mars si gem) sa nu mai mananc ciocolata. Pt o perioada... :)
I must remember "It's food, not love" (quote from Friends, Phoebe's psychiatrist ex-boyfriend).

Propun modelul de mai jos pentru fatada Garii de Nord. Ce ziceti?

Ok, go well! :)

Graffiti pe Opera Romana!!!

Azi dimineata am avut un soc: s-a desenat pe Opera Romana. Un graffiti mare, colorat, verde, galben, rosu, pe Opera Romana.
E prea mult.

Din ciclul "kshaihorapelanoimai"

"- Alo ?
- Da !
- Institutul international de astrofizica, spectroscopie nucleara, prospectiuni intergalactice, studiul quasarilor si determinarea universurilor ciclice cu structura toroidala ?
- Da, noi suntem !
- Cu Gogu de la cazane, va rog. "

Courtesy of Ruxi

Manual de supravietuire la birou. Vineri 13.

Aerul conditionat vuieste deasupra, neonul chior si monitorul imi dau dureri de cap, am mainile si nasul reci si imi simt tot capul infundat. Ce sa fie? My my, o noua zi la birou!

Mai tarziu imi voi canaliza energia catre a face ceva mai util dar acum, of, am doar chef sa ma vait.

Cum o duc zilnic pana la 6? Well, sa incepem.
Slujba de secretara la o multinationala nu lasa loc de prea multa creativitate si ambitie. Ceea ce eu am din amandoua suficient cat sa ma enervez ca vin in fiecare zi aici si probabil insuficient cat sa-mi dau demisia acum in loc sa scriu pe blog.

Personalizarea spatiului de lucru:

Am inceput timid cu o iconita draga, o pietricica albastra si un magnet ceramic cu un templu grecesc in basorelief mostenit de la fata de dinainte.
Zilele au trecut si a urmat depresia confruntarii zilnice cu fisa postului. Moment in care am creat blogul si am inceput sa scriu, printre "Ioana, buna ziua...".
Apoi am adus pixul magnetic de la finu', care sta singur in picioare infipt intr-o roata argintie lucioasa de metal, in care imi vad imaginea reflectata cand ma uit in jos la tastatura.
La scurt timp am inceput sa ma simt rau si acasa, nu numai la birou, urmarita de umbra secretariatului cu aura vesnica.
Pana cand am sunat-o pe Ama plangand ca eu nu mai pot, eu nu mai vreau si ca-mi bag picioarele in tot si toate, ca nu pot sa fiu dar totusi sunt o secretara. Chestia asta a durat incredibil de mult, cam doua luni. Pana cand Ama a fost geniala.

Mi-a zis sa-mi lipesc pe pereti toate diplomele si certificatele obtinute in ultimii 3 ani de studii si formare. Ceea ce am si facut. Ceea ce am si fotografiat. Ceea ce am si printat frumos color si mi-am lipit in fata ochilor pe unitatea mea IBM verticala de la birou.

Apoi am facut un pas mai departe si am infasurat tubul cu servetele de monitor intr-un pliant ARAT. Ceea ce imi da o vedere panoramico-convexa asupra intregului program de formare pe anul in curs.
Mai departe. Am atarnat in mod pandantiv, de sigla IBM, omuletul lung de la Orange.
Si mai departe. Am facut cadou calendarul triunghi pe 2009 din partea firmei si mi-am adus in loc calendarul meu frumos de acasa.
De Craciun am primit o jucarie draguta de la o colega si am pus-o langa calendar.
Lunea asta am adus inca o pietricica.
Ieri mi-am pus pe desktop o poza cu cei doi mentori ai mei, facuta in timpul unui workshop. Ca ei sa aiba loc si sa se vada bine, ghinion, am sters multe din documentele de pe desktop.
Azi mi-am lipit peste marginea neagra a monitorului niste mesaje printate, primite recent de la unul dintre ei, care ma lauda si ma incurajeaza si ma simt extraordinar citindu-le.
Pentru ca am fost binecuvantata cu o pasiune.
Pentru ca vreau.
Pentru ca nu am cum sa ma multumesc cu rolul meu de la 9 la 6.
Pentru ca intr-o zi am sa fac altceva, al meu.

Cu bine!

Less stress, more Profit

Courtesy of personalul firmei am obtinut pozele originale (vezi postarea anterioara).

Asa arata o zi de lucru obisnuita in departamentul finaciar-contabil din care facea parte Profit (normal!).

Pasul 1. Analiza datelor, la prima ora














Pasul 2. Stabilirea unui diagnostic precis si clar, bazat pe experienta si cugetare intensa













Pasul 3. Cautarea unei solutii la problema

















Pasul 4. Solutia














Epuizat, la sfarsitul unei zile de munca...














Va rog sa nu trecem cu vederea aportul consistent pe care Profit l-a avut la bunul mers al firmei.
Si... intimplator sau poate nu, acum ca Profit nu mai este suferim o pierdere.

Sa auzim de bine!

(Propun ca urmatoarea pisica sa se numeasca Declaratia 300)

In memoriam Profit

Suna a titlu de articol financiar in prag de criza dar nu este...

Profit a fost cel mai normal nume care i s-a putut gasi acum 11 luni unui motan portocaliu, fiu de director economic. Tuturor celor care l-am cunoscut pe Profit acum ne este dor de el. Din pacate s-a imbolnavit grav chiar inainte de sarbatori si nu a mai rezistat sa treaca anul.

Puiut fiind a ajuns celebru, asa ca merita o aducere aminte pe masura!

Spilcuiri din viata Profitului:

Foarte sociabil, a acumulat o experienta organizationala impresionata intr-o firma de telefonie. Activitatile prin care Profit s-a remarcat imediat au fost:

- in primele zile s-a pierdut in dulapul cu registre

- in primele zile a facut pipi pe registre

- a trimis un e-mail in draft din partea directorului companiei catre un client important. Directorul le-a trimis imediat un al doilea mail: "Ne cerem scuze, mailul anterior a fost trimis de catre pisica firmei." (de tinut minte!)

In viata privata, s-a remarcat prin lene si mult fund. (JLo is nothing!)

Dintotdeauna a fost cam narcisic, se admira ore in sir in fata oglinzii din hol, in pozitie de sfinx. Dar nu ne suparam pentru ca era intradevar o frumusete!

A calatorit mult... preferand partea nordica a Capitalei.
A invatat de la alta pisica nordica sa ceara afara pe balcon.

A invatat de la mama lui (adoptiva) sa toarca, tinut cu forta pe piept si mangaiat, in timp ce prietena mea torcea educativ.

Nu a invatat niciodata sa miaune. Scotea totusi niste sunete cu semn de intrebare, de forma "Rrrr?". (mai ales dimineata cand se intindea)

Spala chinchila. Speria cainele. A dus totusi o viata exemplara, traind in pace cu anteriorii intr-un apartament de trei camere din Bucuresti. Si presupunem ca a fost Rapidist.

A aparut in numeroase clipuri, fiind filmat de o admiratoare, care din ce am auzit il strangea cu drag in brate strigandu-i "iubeeeeeste-maaaa".

Tandru, iubitor, pufos, lingea lacrimile triste de pe obrajii stapanei.

Mi se urca in pat si in cap, in serile in care dormeam la ei.

Ne ajuta sa ne spalam pe dinti (asista si dadea sfaturi cu labuta).

A participat chiar si la o sedinta de psihoterapie. Speram ca a inteles importanta secretului profesional si a pastrat contractul de confidentialitate. In timpul sedintei locurile preferate au fost umarul si urechea terapeutului. Sa-i fi soptit ceva?

Poze cu el nu am dar o sa simulez mai jos cate ceva... am sa rog posesorii de poze sa-mi trimita una autentica.

Cam asa arata cand era mic... era si mai frumos! Mai turtit :)

Asta era imaginea pe care o avea despre sine...

Una din pozitiile preferate...

Asa radeam de el...

Si asa...

Pe viitor sper sa-l avem pe el... acum doua vise cerea sa intre in casa din balcon.

Pa Profitu', ai fost minunat! Te iubim!